Pentru Florentin Bercu, un tânăr doctor în agricultură, absolvent al USAMV Bucureşti, balanţa s-a înclinat spre şcoală, educaţie şi o carieră în agricultură. De ce este importantă şcoala în agricultură, dar şi cât de lung este drumul până a ajunge doctor în agricultură ne spune chiar el, în interviul ce urmează.
De ce agricultură şi nu domeniul economic sau cel medical?
Am fost crescut de bunici. Mi s-a insuflat această dragoste faţă de tot ceea ce înseamnă mediul rural încă de când eram mic. Am participat alături de bunici şi ceilalţi membrii ai familiei la toate obiceiurile, tradiţiile şi muncile din gospodărie. Mi-a plăcut dintotdeauna mediul rural în detrimentul vieţii la oraş. Simt că îmi încarc bateriile, că respir şi trăiesc cu adevărat. Copil fiind, spuneam la toată lumea că vreau să-mi achiziţionez propriul meu tractor, să combin utilul cu plăcutul, făcând un business în agricultură. Dumnezeu m-a ascultat şi pe la 14 ani tata a vândut garajul de la maşină şi mi-a spus că dacă vreau îmi dă banii obţinuţi să achiziţionez un tractor. Deşi banii nu ajungeau, mi-a spus că va trebui să mă descurc singur, iar eu am fost foarte bucuros şi am acceptat. Cu acei bani ne-am permis să achiziţionăm doar un tractor fără motor. Muncind şi beneficiind şi de ajutorul familiei am reuşit să-l recondiţionez după un an de la data achiziţiei şi să încep să lucrez efectiv. La vârsta de 16 ani deja ştiam clar că vreau să devin inginer agronom şi să mă perfecţionez în acest domeniu.
Câţi ani de şcoală ai făcut până acum?
Am intrat în clasa I la 6 ani şi am terminat doctoratul la 26 de ani. Aşadar, 20 până acum. După cum bine ştiţi, toată viaţa învăţăm şi din ce învăţăm mai mult, constatam cât de puţine ştim.
Cum ai ajuns aici?
Începând cu anul 2 de facultate, am fost la diferite stagii de pregătire şi muncă în Anglia, Scoţia şi Franţa. Acolo am văzut că fără coopertive, producătorii agricoli nu ar putea fi la fel de organizaţi, eficienţi şi profitabili. Fiind familiarizat cu carenţele organizatorice existente în România la nivelul lanţului producător-consumator, am început să mă gândesc, să mă informez şi să caut soluţii pentru a redresa situaţia şi în special pentru a nu întâmpina şi alţi tineri greutăţile prin care am trecut eu. După aproximativ un an de discutat cu specialişti din producţie şi cercetare, atât din ţară, cât şi din alte ţări UE, am ajuns la concluzia că soluţia cea mai bună pentru revitalizarea situaţiei actuale din sectorul agroalimentar românesc sunt cooperativele agricole. Cea mai bună posibilitate de a aprofunda acest subiect a fost în cadrul tezei de doctorat, prin care am urmărit radiografierea cooperativelor agricole existente în România şi găsirea soluţiilor pentru a le perfecţiona activitatea. Aşadar, aşa am luat decizia să fiu un partizan al promovării, conştientizării oamenilor din mediul rural de beneficiile obţinute prin organizare, dezvoltării şi eficientizării activităţii cooperativelor agricole moderne în România.
Cât de interesat mai este tineretul din ziua de azi de agricultură?
Eu intru în contact zilnic cu multe persoane. După cum bine ştiţi, în prezent se promovează curentul mâncării sănătoase, bio, eco. Am constat cu plăcere ca majoritatea oamenilor cu care discut, persoane relativ tinere, spun că agricultura este de viitor, fiind o posibilitate de redresare a situaţiei economice a României şi totodată o piaţă de muncă în dezvoltare pentru viitorii specialişti din agricultură şi activităţile anexe. În prezent, există un aflux mare de studenţi spre universităţile cu profil agronomic, dar acest lucru nu se afla la acelaşi nivel de amplificare în anul 2004, când mulţi dintre cei care se îndreptau spre acest domeniu o făceau fie că aveau o afacere în familie, fie la sugestia unui apropiat care lucra în domeniu. Din punctul meu de vedere, lucrurile ar trebui să fie simple şi clare pentru toată lumea. Fiecare are drumul lui în viaţă. Important este ca tinerii liceeni, singuri sau îndrumaţi de părinţi, rude, prieteni, să aleagă să urmeze studii universitare într-un domeniu spre care au anumite afinităţi. Doar făcând ceea ce îţi place şi urmând domeniul spre care ai anumite aptitudini vei avea rezultate bune cu efort minim.
Ţi s-a părut greu drumul până aici?
Atunci când îţi place ceea ce faci şi pui suflet, Dumnezeu aşază lucrurile să ajungi pe calea cea mai bună la finalul dorit. Este greu, în primul rând din cauza mentalităţii oamenilor, dar nu imposibil. Dacă vrei cu adevărat, se poate!
Care este diferenţa dintre CAP şi cooperativele agricole actuale?
România are de suferit mult din punct de vedere economic din cauza reticenţei la sintagma de cooperative agricole, deoarece majoritatea celor care au prins fostele CAP au impresia greşită ca cooperativele agricole actuale sunt la fel. Diferenţa este ca acele CAP erau conduse de stat, iar cooperativele agricole actuale, înfiinţate după principiile autentice existente la nivel mondial, sunt conduse în mod democratic, prin hotărârea majorităţii membrilor, fiecare membru având un vot.
Cum ai procedat la realizarea chestionarului şi în ce constă el?
După ce am vizitat şi am văzut cum funcţionează unele cooperative agricole, am purtat discuţii cu reprezentanţii lor, cu specialişti şi cercetători atât din România, cât şi din Belgia şi Franţa, am ajuns la un chestionar cu 38 de întrebări, prin care am încercat o radiografie a activităţii cooperativelor agricole româneşti la nivelul regiunilor de dezvoltare pentru anul 2011. Prin acest studiu s-au intervievat 284 de manageri de cooperative din toată ţara. Realizat la nivelul fiecărei regiuni, a fost structurat în patru părţi:
- caracteristici ale cooperativelor agricole (anul înfiinţării, sectorul de activitate, numărul şi dimensiunea membrilor, nivelul educaţional al membrilor, vârsta medie a membrilor, numărul angajaţilor, patrimoniul cooperativei, rolul şi scopul cooperativei şi beneficiile aduse membrilor);
- cifre-cheie ale cooperativelor agricole (producţia medie pe culturi, efectivul de animale, randamentul la îngrăşare, randamentul la producţia de lapte, cantităţile depozitate, procesate şi vândute prin cooperativă, originea inputurilor, comercializarea pe piaţa internă, comunitară şi extracomunitară, cifra de afaceri şi procentul din cifra de afaceri provenit din venituri nonagricole);
- funcţionarea cooperativelor agricole (servicii şi produse oferite, ghid practic de producţie orientat către calitate şi performanţă, strategia comercială şi de marketing, funcţionarea din punct de vedere logistic şi operaţional, politica privind preţurile pe piaţa internă şi controlul şi optimizarea costurilor);
- politica cooperativelor agricole (factorii care au contribuit la succesul cooperativelor, probleme şi constrângeri, promovarea dezvoltării întreprinderilor cooperatiste, aplicarea principiului controlului democratic, distribuţia dividendelor, dacă preşedintele sau directorul executiv ar trebui să fie membru sau o persoană externă, subiecte relevante în promovarea cooperativelor şi disponibilitatea membrilor de a plăti pentru beneficiile aduse şi în ce cuantum).
Prin acesta s-a urmărit o analiză complexă a activităţii cooperativelor agricole din România în vederea revitalizării sectorului cooperatist, ca mijloc de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale locuitorilor din mediul rural, asigurării veniturilor producătorilor agricoli, întăririi rolului economic al activităţilor profesionale ale producătorilor, perfecţionării şi dezvoltării sectorului agricol şi implicit al economiei naţionale.
Sunt eficiente cooperativele din ţara noastră? Ce consideri că ar trebui făcut pentru ca ele să fie mai eficiente?
În iulie 2012 erau înregistrate ca fiind în funcţiune 511 cooperative agricole, care au fost supuse chestionarului amintit anterior. Din acestea au răspuns 56%. Din cele 284 de cooperative agricole, 121 au înregistrat o cifră de afaceri. Sunt multe cooperative agricole eficiente în România. Cooperativele din ţara noastră sunt încă la început, comparativ cu cele europene, care funcţionează după aceleaşi principii de zeci de ani. La noi, după 1989, s-a luat totul de la zero şi acestea trebuiesc reconstruite după principii solide, cu răbdare şi oameni capabili şi bine intenţionaţi. Sunt multe de făcut, eu pot puncta anumite aspecte pe care le consider importante în perioada imediat următoare:
- o campanie de promovare intensivă a acestor forme de organizare vitale fermierilor, eficientizării activităţii şi creşterii profitabilităţii lor, prin care trebuie să fie explicat foarte clar că membrii vor decide împreună paşii pe care îi vor urma în dezvoltarea şi eficientizarea activităţii pe care o desfăşoară;
- este necesară îmbunătăţirea legislaţiei cooperativelor agricole în vigoare şi aplicabilitatea ei. În acest sens, este nevoie ca toţi reprezentanţii cooperativelor agricole să vină cu propuneri, soluţii, care să fie aplicabile în condiţiile economice actuale ale ţării nostre, pe care împreună cu jurişti şi specialişti ai Ministerului Agriculturii şi Finanţelor să le transpunem într-o lege perfectibilă, care să încurajeze devoltarea şi funcţionarea cooperativelor agricole din România.
- este primordial să avem o lege pentru creditarea cooperativelor. Trebuiesc introduse în legislaţia agricolă, în nomenclatorul băncilor şi recunoşterea lor ca forme juridice, pentru a putea obţine credite şi pentru a dezvolta activităţi de procesare în cadrul cooperativelor, şi nu numai, atât de necesare sectorului agricol românesc.
- realizarea unui ghid optim de funcţionare a cooperativelor agricole din România, care să se găsească în 2-3 exemplare în fiecare localitate din mediul rural.
Ce urmează, care sunt planurile tale de viitor?
În prezent sunt director executiv la Federaţia Naţională PRO AGRO şi doresc ca aceasta să se dezvolte, membrii săi să acopere majoritatea sectoarelor de piaţă existente la nivel comunitar şi să promovăm, să reprezentăm şi să susţinem cu succes interesele sectorului agroalimentar din România la nivel european, ca membri cu drepturi depline la COPA-COGECA. În paralel, voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă să punem în aplicare, împreună cu membrii şi reprezentanţii cooperativelor agricole din România, ai ministerelor Agriculturii şi Finanţelor şi oricine va fi nevoie, măcar ce am amintit la întrebarea anterioră. Sunt sigur că doar revitalizând sectorul cooperatist putem îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale locuitorilor din mediul rural, perfecţiona şi dezvolta sectorul agricol şi implicit economia naţională.
Iulian ANDREI
Sursa Agrimedia
Despre autor