Președintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România (LUAIR), Viorel Nica, membru PRO AGRO, a declarat la finele Congresului Internațional Danube Soya care a avut loc la Augsburg că dacă inițiativa soiei dunărene se va implementa cu succes și în România, se gândește chiar să și dubleze suprafața cultivată cu acest tip de cultură generatoare de proteină vegetală valoroasă.
În condițiile în care, deja, pentru soia recoltată de pe o pătrime din suprafața arabilă lucrată de Nica, rentabilitatea înregistrată este de 30 la sută, cu toții ar trebui să facem un exercițiu de imaginație – potențialul României este de a cultiva soia pe aproximativ 700.000 ha. Dacă va exista un sistem de plăți cuplate pe soia, în situația în care, bineînțeles, țările europene decid că soia se încadrează mai bine la categoria proteice decât oleaginoase, coroborat cu unul pe înverzire (2% din suprafața alocată greeningului să fie direcționată către proteaginoase – soia convențională), atunci ne-am putea da seama de profitabilitatea enormă a acestei culturi.
Conform spuselor lui Nica, producția de soia dunăreană ar susține revigorarea sistemului zootehnic din România, puternic încercat de crizele economice și deficitul de politici coerente în sector.
Nu este de dat la o parte nici faptul că soia lasă în sol circa 40 de kilograme de azot, fapt generator de avantaje de mediu pentru orice stat european.
Despre viziunea lui Viorel Nica vizavi de strategia țării noastre privind cultura de soia convențională, cât și despre ceea ce l-a impresionat pe fermier în cadrul vizitei la Augsburg, în cele ce urmează.
Recolta.eu: Ce reprezintă pentru dumneavoastră această inițiativă Donau Soya? Care sunt avantajele proiectului soiei dunărene pe care, în calitate de fermier, le-ați conșetientizat?
Viorel Nica:Atât pentru mine, cât și pentru ceilalți fermieri din România, această inițiativă «Donau Soya» ar putea readuce în atenție cultura de soia, bineînțeles dacă proiectul va ajunge să fie bine implementat în țara noastră (prin bine implementat mă refer la aspectul financiar, care este de foarte mare importanță, la cel al subvenționării).
Din păcate, soia convențională în România încă generează costuri destul de mari pentru producătorii agricoli. Întrunim în bună măsură condițiile de climă și de sol, dar nu și pe cele de precipitații, în zonele cele mai favorabile (mă refer aici la sud-estul României). Al doilea impediment este, așa cum am mai spus, aspectul financiar. Ar trebui ca această cultură, din cauza costurilor, să fie susținută atât din partea bugetului național, cât și din partea bugetului european.
Avantajul cel mai important pe care acest tip de cultură îl generează (poate cel mai important) este cel al posibilității revirimentului creșterii animalelor în România, adică revenirea zootehniei, element de foarte mare importanță, datorită faptului că în țara noastră se produc cereale, se va produce proteină vegetală în viitor, însă nu avem consumatori. Nedezvoltând acest segment de agricultură și segmentul social de creștere a puterii de cumpărare, respectiv creșterea consumului, țara românească nu poate progresa.
Recolta.eu: Ați vorbit de avantaje în calitate de cunoscător. Câte hectare de soia cultivați și de când? Aveți clienți pentru materia-primă produsă în ferma dumneavoastră? Sunteți mulțumit de prețul obținut? Dar de încadrarea soiei ca produs oleaginos, ce părere aveți?
V.N.:Eu, ca fermier, cultiv soia chiar și din 2007, atunci când a fost interzisă cea modificată genetic. Însămânțez suprafețe de câteva sute de hectare de soia convențională anual și o fac nu numai datorită prețului care este destul de bun, obținut la livrare, ci și datorită faptului că această cultură este o bună premergătoare pentru celelalte din cadrul asolamentului.
În opinia mea, soia convențională ar trebui să fie direcționată către segmentul proteaginoaselor, deoarece prin dezvoltarea ei, lasă în sol o cantitate de până la 40 de kilograme de azot natural, ceea ce duce la o reducere semnificativă a costurilor de administrare a îngrășămintelor culturii care urmează conform planului de asolament. Putem considera că această cultură este una inclusiv biologică, una naturistă și, de ce nu, una care are un rol foarte important în dezvoltarea industriei alimentare.
Așa cum cetățenii occidentali au trecut pe proteină vegetală în număr destul de însemnat, omologii lor din România au acces la această proteină vegetală prin preparate din cultura de soia, însă la un nivel mult mai limitat din cauza prețurilor și din cauza lipsei capacităților de prelucrare în România. Vorbim apoi de o dezvoltare a zootehniei, de o eficientizare a fermelor vegetale prin aportul financiar (dacă inițiativa Donau Soya se implementează, repet, cu sprijin guvernamental, cu sprijin european).
După mine, cultura de soia tinde să devină una din ce în ce mai rentabilă, alături de cea de rapiță. Prin veniturile pe care le pot obține fermierii în urma cultivării și apoi a valorificării soiei, pot cunoaște o dezvoltare a business-ului demnă de luat în seamă.
Recolta.eu: Cu ce informații plecați de la Congresul Danube Soya din Augsburg? Ați descoperit tehnologii sau produse noi pentru protecția plantelor de soia?
V.N.:Prezența la Congresul Internațional Danube Soya de la Augsburg mi-a clarificat unele nelămuriri despre această cultură. În România, noi, fermierii, întreținem plantele de soia cu trei erbicide, produse de o singură firmă. Prețurile la achizițiile de pesticide în România sunt mai mari decât în Germania, în Italia, în Franța, dar aici am regăsit o altă gamă de erbicide pentru întreținerea culturilor de soia, pe care noi, o parte din ele le avem în catalogul firmelor, ca produse chimice, și sunt mai ieftine. O parte însă nu le avem, dar le putem contracta.
În momentul de față, într-o tehnologie intensivă pentru o producție de peste trei tone la hectar, se cheltuie aproape 1.000 de euro pe hectar. În această sumă s-a inclus și prețul apei, factorul limitativ al producției. Soia este o cultură iubitoare de soare, de căldură și de apă. Fără apă, producția nu poate depăși mai mult de 1.500, maximum 2.000 de kilograme de boabe la hectar.
Dacă noi ne rezumăm la aceiași tehnologie, la aceleași produse de protecție a bolilor și de combatere a dăunătorilor pe care noi le practicăm și le utilizăm în tehnologia noastră și care sunt mult mai scumpe față de cele pe care le-am depistat la aceste lucrări, șansele de dezvoltare sunt mici.
Însă, dacă prin accesul la această inițiativă vom putea obține produse de protecție a plantelor mai ieftine și mai eficiente, am primi un sprijin financiar, prin aportul de azot pe care această cultură îl lasă în sol, prin calitatea și cantitatea de boabe obținute și prin eficientizarea costurilor am putea diminua cheltuielile de producție și până la de trei ori.
Sper că dacă se va implementa inițiativa și la noi, să văd mai întâi unde mă duc cu costurile, mă pot replia și mă gândesc chiar să dublez suprafața de soia pe care o am în acest moment, cu toate că și cu aceste costuri mari, rentabilitatea la mine a fost de aproape 30 la sută pe această cultură. A fost cea mai mare rentabilitate față de structura de culturi pe care am avut-o în fermă, din cele patru culturi: cereale păioase, porumb, rapiță și soia. Soia a fost și rămâne cea mai eficientă cultură, vedeta profiturilor în agricultura românească, fapt pentru care i-aș îndemna pe toți fermierii care au condiții de irigat și care au posibilități să le extindă să se reorienteze și să susțintă inițiativa Donau Soya. Garantez că proiectul va fi unul benefic, menit să ajută la relansarea fermierilor prin această cultură.
Recolta.eu: Care sunt șansele ca Donau Soya să funcționeze realmente și în România?
V.N.:Implementarea inițiativei Donau Soya are două șanse. În primă instanță este necesară subvenționarea culturii. Însă, dacă această posibilitate va fi greu de îndeplinit, există și o a doua soluție – susținerea achiziției boabelor de soia la un preț destul de încurajator, astfel încât această cultură să fie rentabilă. Altfel nu se implementează această inițiativă la noi, în România, ca o cultură de viitor. În piață, prețurile sunt stabilite de cerere și de ofertă, dar pentru promovarea culturii de soia, fiecare trebuie să vină cu o ofertă, fie că vorbim de stat, fie că vorbim de cumpărător sau chiar amândoi.
Despre autor