Obiective

MOTTO: “ Politica agrară a partidelor trebuie să fie înlocuită printr-o politică agricolă ”

C. Garofil – Expunere de motive a legii agrare pentru Vechiul Regat, 1921

Federația Național PRO AGRO trebuie să treacă la o nouă etapă de dezvoltare a mediului asociativ din agricultură și industria alimentară.

Obiectivele unei federații trebuie să țină cont de realitatea agriculturii și industriei alimentare care se dezvoltă într-un ritm mult mai rapid în comparație cu politicile agricole promovate de către autoritățile române.

Vă propun ca, împreună, să reușim să atingem următoarele obiective:

I. a) Zootehnizarea României;

b) Dezvoltarea industriei alimentare românești;

II. Campanii de promovare a produselor românești;

III. România la masa negocierilor privind viitorul PAC;

IV. Consolidarea rolului OIPE-lor pe filierele de produs în construcția politicilor agricole;

V. Reducerea taxelor generate de utilizarea muncii în agricultură și industria alimentară;

Mijloacele prin care putem atinge obiectivele propuse:

I. a) Finanțarea investițiilor în capacitățile de reproducție pentru a scade dependența fermierului român de piața comunitară de achiziții de animale vii;

Investiții în reproducție la:

• suine;
• bovine;
• ovine;

Surse: – PNDR;

       - Ajutoare de stat;

       - Sisteme de garanții guvernamentale pentru obținerea de credite în condiții avantajoase de către fermieri;

I. b) Industria alimentară românească este singurul sector nesubvenționat direct de stat și are nevoie de susținere financiară prin programe guvernamentale asemeni celor derulate de celelalte State Membre pentru a fi competitivă;

II. Oricât ne-am dorit ca o Lege precum L 321/2009 să ajute fermierul și industria alimentară, recunosc că nu se poate obține un rezultat bun pentru noi decât prin acțiuni de promovare generică a produselor românești. Din experiența altor Federații similare din Statele Membre, cererea de produse autohtone a consumatorilor a venit urmare a acestor campanii de promovare. A venit momentul ca și PRO AGRO să declanșeze astfel de campanii de promovare pentru a ne sprijini producătorii noștri și a determina hypermaketurile să listeze cât mai multe produse românești ca o consecință a cererii în creștere.

III. PAC 2020 – România este printre codașele Statelor Membre care a răspuns chestionarului privind viziunea PAC. Fără o coordonare clară între Asociații – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Reprezentanța Permanentă a României și Parlamentarii din Parlamentul European nu putem obține nimic. Trebuie să stabilim contacte cu Statele Membre a căror agricultură este asemănătoare cu a noastră pentru a face cu adevărat o negociere (Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia) în special grupul de la Vișegrad.

Lipsa cadastrului agricol și fărâmițarea excesivă a exploatațiilor agricole în care doar 70.000 de ferme au personalitate juridică, ne vulnerabilizează la o eventuală negociere în care Franța și Germania mizează pe o plată pe fermă. Prin urmare, România trebuie să-și stabilească prioritățile pentru Președinția Consiliului Europei din 2019 pentru a reuși să negociem menținerea actualului sistem de plăți directe și aceeași anvelopă pentru dezvoltare rurală.

IV. Din 5 OIPE recunoscute doar 2 adoptă acordul interprofesional cu toate că R(CE) 1308 le dă acestor structuri de piață un rol important în adaptarea ofertei la cererea pieței. Concluzionând, fără să aduc atingere nici unei OIPE…nu putem să ne mulțumim doar cu faptul că acestea au doar rolul de a elibera adeverințe prin care fermierii să obțină un punctaj suplimentar pentru PNDR și trebuie să ne exercităm toate atribuțiile consfințite de regulamentele europene.

V. Forța de muncă din agricultură este din ce în ce mai deprofesionalizată și din ce în ce mai scumpă. Propun realizarea unui studiu prin care să demonstrăm care este costul cu forța de muncă raportându-ne la celelalte State Membre cu o agricultură asemănătoare, de ex. Polonia și să susținem reducerea impozitului pe muncă în detrimentul ajutoarelor sociale care încurajează nemunca.

Totodată, este nevoie de promovarea unei strategii în care tinerii absolvenți de universități cu specialitate agricolă să profeseze meseriile pentru care au fost pregătiți.

Aceste câteva obiective, la care putem adăuga și altele pentru ca agricultura României și industria alimentară să devină competitive într-o piață unică europeană – în care fiecare Stat Membru are o politică proprie prin care își susține fermierii și industria alimentară, uneori la limita legalității respectării legislației comunitare, trebuie urmărite îndeaproape de către întreaga conducere Pro Agro.

Împreună putem fi mai puternici prin profesionalism și oferirea de soluții.

Cu stimă,

Ionel ARION